Author Description

O carte este, întodeauna, o fereastră deschisă către alte lumi, exterioare sau interioare, spre alte orizonturi sau, ca în cazul de față, către alte, foarte multe cărți. Demersul de a citi devine, pentru omul presat de timp și împovărat de ritmul alert al vieții, un refugiu, o autoizolare, conștientă, asumată, dorită, fie în scopul cunoașterii, informării, fie, pur și simplu, pentru bucuria lecturii. Temele, motivele sau simbolurile sunt componente esențiale ale structurii complicate pe care se construiește opera literară, epică, lirică sau dramatică. O temă poate fi abordată de mai mulți scriitori, în maniere artistice originale, într-un stil individual, generat de exigențele estetice ale unui curent literar. Pe de altă parte, operele pot avea, pe lângă o temă principală, și teme secundare, dar importante pentru a da culoare locală, cu scopul de a contura mentalitățile unei epoci sau ale unui personaj complex. Astfel de texte se vor regăsi pe mai multe pagini în cartea de față: basmul popular Tinerețe fără bătrânețe..., pastelurile lui V. Alecsandri, poeziile lui M. Eminescu, romanul Baltagul de M. Sadoveanu, proza lui V. Voiculescu, M. Eliade sau I. Agârbiceanu și multe altele. Am avut în vedere sute de opere reprezentative, de la scrierile vechi, până la literatura contemporană și, din dorința de a pune în lumină textul, am renunțat la un aparat critic stufos, considerând că citatul este cel mai în măsură să ilustreze temele, motivele sau reprezentările simbolice specifice literaturii. Și, cum nu putem despărți literatura de tezaurul creației populare, am insistat asupra elementelor mitologice, basmelor, legendelor, obiceiurilor, datinilor și superstițiilor poporului român, părți integrante ale identității noastre spirituale. Pasiunea pentru cunoașterea și valorificarea specificului culturii populare își are rădăcinile în copilăria mea, când îmi petreceam vacanțele în satul hunedorean al bunicilor, atestat de izvoarele istorice ca veche carieră de piatră a dacilor. De la Bunicul meu, veteran de război, si de la Bunica, ființa cea mai blândă, am înțeles valorile morale ale lumii satului: cinstea, munca, credința, bunătatea, omenia. Obiceiurile, tradițiile sau superstițiile oamenilor lângă care am trăit îmi erau cunoscute deja, înainte de a le fi descoperit în studiile marilor folcloriști români, care n-au făcut decât să-mi nuanțeze informațiile. Primele povești auzite, bucuriile sărbătorilor mari ale umanității, Paștile și Crăciunul, nunțile tradiționale, nedeile, clăcile, șezătorile, procesiunile săvârșite la câmp, cu toată suflarea satului, pentru invocarea ploilor, ritualul udării cununii de grâu la sfârșitul seceratului și multe altele au lăsat amprente puternice în amintirile mele. De aceea aduc această carte ca pe un semn de mulțumire tuturor celor dragi, mai ales Bunicilor, icoane încă vii în inima mea. Am speranța că cititorii mei – elevi, studenți, profesori, iubitori de lectură – vor găsi aici informații utile și poate unii vor continua, vor completa și vor îndrepta această carte.